Comedie pe timp de pandemie
„14 zile în izolare” este povestea soților care se urăsc, dar sunt obligați să stea izolați în aceeași casă. Comandă acum noul titlu semnat de Silviu Iliuță și descoperă printre lacrimi de râs ce poate face pandemia dintr-un mariaj deja aflat în pragul falimentului emoțional!
Mara nu mai știe cine este străinul de lângă ea. Mihai nu o mai recunoaște pe străina de lângă el. Mara și Mihai sunt căsătoriți de atât de mult timp, încât parcă au și uitat de ce s-au îndrăgostit unul de la altul la început. Singurul motiv pentru care au rămas împreună este fiica lor, Ana, plecată în Canada la studii. Dar un copil nu te poate convinge să rămâi toată viața lângă o persoană pe care nu o iubești, mai ales când copilul ajunge la rândul său un adult în vâltoarea vieții.
Mariajul lor este pe marginea prăpastiei atunci când destinul se încăpățânează să îi țină împreună. Ce înseamnă 14 zile în izolare pentru doi oameni care trăiesc împreună, dar separat de atâția ani? Doi oameni care duc o viață dublă, una a evitării reciproce în căsnicie și una a iluziei fericirii alături de amanți, sunt acum față în față pentru două săptămâni, înarmați cu tot sadismul comic al unor persoane care se urăsc din tot sufletul. Vor ajunge la limitele răbdării până la sfârșitul celor 14 zile sau oare viața le-a pregătit o surpriză? Doar citind și făcând pauze de râs vei putea afla deznodământul acestei povești.
Cumpără acum noua carte a lui Silviu Iliuță și nu te mira dacă îți vor bate vecinii la ușă pentru a te întreba ce te face să râzi atât de tare!
Recenzii de la cititori
Daedalus cu un stilou, pix, creion sau calculator
„NU luați cărțile dacă NU știți să vă deschideți inima și creierul. Iliuță are „darul” de a trezi omul din piatra care a devenit contemporanul nostru. Daedalus cu un stilou, pix, creion sau calculator (laptop). Iliuță este. Și, fiindcă este, merită citit. Eu am făcut-o sceptic, după care entuziast.” – Cristian despre „Cronicile unui Bărbat”
Formula magică a cotidianului îmbinat cu psihologicul
„Am decis să citesc cele trei volume din curiozitate și pot spune că sunt mai mult decât o lectură de tren (așa cum am considerat inițial). Este formula magică a cotidianului îmbinat cu psihologicul. Merită citite.” – Diana despre „Cronicile unui Bărbat”
Mulțumesc pentru că exiști și ne descrețești frunțile
„Tocmai le citesc, mulțumesc pentru destindere și buna dispoziție, mulțumesc pentru că exiști și ne descrețești frunțile! Mult succes mai departe!” – Aurica despre „Detectiv de România”
Foarte bune, te țin cu sufletul la gură
„Foarte bune, te țin cu sufletul la gură, o îmbinare de dragoste și SF. Și multă ironie la adresa generațiilor homo digitalis.” – Cătălina despre „O dragoste din altă lume”
Am terminat/devorat primul volum
„Am terminat/devorat primul volum! Silviule, esti tare! Totuși, sper că nu ai prevăzut viitorul în această carte, cu toate că se leagă previziunile! 🙂 All you need is love.” – Nicolae despre „O dragoste din altă lume”
Despre autor
Scriitor, blogger și motivul pentru care peste 92.000 de cititori au fost nevoiți să își șteargă lacrimile de râs. Fie că se folosește de umor sau că te convinge să te cufunzi cu adevărat în universul său, Silviu Iliuță te face să treci prin toate emoțiile.
Dacă în „Cronicile unui bărbat” a purtat cititorii în mintea bărbaților, fără a renunța la ironie și sarcasm, în „Detectiv de România” a învățat oamenii cum să își găsească pofta de râs și cum să iasă din cotidian cu ajutorul detectivului Anton, reinventând genul polițist, iar în cartea „O dragoste din altă lume” ne plimbă în viitor, prin apocalipse și viața de după sfârșitul lumii.
Fragment din carte
Azi mi-a trecut prin cap că aș vrea să ridic un perete între mine și ea. Unul mare, gros, din cărămidă adevărată, care să treacă pe aici, prin mijlocul canapelei, și să împartă sufrageria de 30 de metri pătrați în două, pur și simplu. Să îmi rămână mie jumătate de canapea și jumătate de televizor, iar ei cealaltă jumătate. În felul asta, nici eu, nici ea, n-am mai fi nevoiți să îndurăm chinul îngrozitor de a ne vedea în următoarele două săptămâni.
Aș lua o bormașină, niște rigips și tot ce trebuie și aș face cât mai multă mizerie în jumătatea ei. Toate gunoaiele, tot molozul. Măcar așa ar avea o preocupare și n-aș mai fi nevoit să îi văd ticul ăla sinistru cu degetul pe care îl ridică prin aer și îl lasă pradă spasmelor.
Chiar acum, în mintea mea, ridic un zid imaginar, iar toată acțiunea asta durează două secunde. Am lăsat pe marginea sufrageriei un culoar prin care să pot merge la baie. Din nefericire, adevărul dureros e că în casa asta e o singură baie, pe care suntem nevoiți să o împărțim.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.