Auschwitz, ultima statie. Povestea mea din lagar, 1943-1945
O marturie din iadul de sarma ghimpata, singura carte scrisa la Auschwitz inca din timpul razboiului, recuperata dupa aproape 75 de ani de la prima editie si aflata in curs de aparitie in peste 30 de tari.
Auschwitz, ultima statie. Povestea mea din lagar, 1943-1945 este o relatare coplesitoare, in care se regasesc atrocitati, suferinta, degradare fizica si morala, dar si solidaritate si incredere, consemnata aproape in timp real, cu sclipiri de iubire si speranta ce lumineaza, fie si pentru o clipa, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul. Scotand la iveala si ceea ce este mai rau, si ceea ce este mai bun in fiinta omeneasca, povestea lui Eddy de Wind este o lectie unica, mereu de actualitate, mereu citita ca un avertisment.
In 1943, tanarul medic Eddy de Wind se ofera voluntar pentru a merge sa lucreze in lagarul de tranzit de la Westerbork, in care ajung toti evreii din estul Olandei. Are motive sa creada ca isi va gasi acolo mama. Dar ea a fost deja trimisa la Auschwitz. Nu se stie inca prea bine ce reprezinta Auschwitzul, iar Eddy spera. La Westerbork se indragosteste de Friedel, iar in scurt timp sunt si ei trimisi la Auschwitz. Eddy este repartizat in Blocul 9, unde face parte din personalul medical, iar Friedel in Blocul 10, cumplitul Experimentenblock, de unde isi alege victimele Josef Mengele. Eddy si Friedel supravietuiesc, dar nu reusesc sa ramana impreuna. In incercarea de a-si sterge urmele, nazistii vor sa goleasca rapid lagarul, iar Friedel porneste intr-unul dintre „marsurile mortii”. Eddy ramane inca o vreme in lagarul eliberat si isi scrie povestea. Pe de o parte, se teme ca manuscrisul sau ar putea cadea in maini nepotrivite; pe de alta parte, oroarea si povara celor traite la Auschwitz ii produc atata suferinta, incat nu gaseste putere sa scrie la persoana intai si hotaraste sa atribuie intamplarile unui personaj numit Hans.
Pentru mine, aceasta e marturia suprema despre Holocaust. – Heather Morris, autoarea bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz
Caietul pe care a scris Eddy de Wind, unul dintre multele folosite de nazisti pentru a inregistra numele celor care urmau sa fie gazati, s-a transformat in mainile acestui medic olandez intr-o carte de o frumusete neobisnuita; desi ne imprima pe retina oroarea celor traite in cea mai mare masinarie de ucis care a existat, este si un imn inchinat tocmai acelor valori care anihileaza raul. – La Vanguardia
O contributie speciala la literatura Holocaustului. – Library Journal
Ceea ce conteaza cel mai mult este marturia lui Eddy de Wind asupra crimelor nazismului si a calvarului barbatilor si femeilor care au supravietuit sau, cel mai adesea, au pierit; intuitia sa precoce asupra mecanismelor psihologice si politice ale lagarului si stringenta cu care descrie masinaria de ucis in care era prins. – Time Magazine
Fragment din carte
„Erau adevarati stupi de albine; barbatii roiau la intrare, iar printre ei tinere in haine de calitate, apartinand cu siguranta unor evreice – ucise intre timp. Mai erau si Haftlinge din asa-numitul Kommando SS-Revier care lucrau ca oameni de serviciu, unele somitati erau chiar farmacisti sau tehnicieni dentari. Lor le mergea bine. Primeau mancarea SS-istilor, aveau toate articolele de toaleta si medicamentele necesare. Kommando SS-Revier era cea mai importanta sursa de medicamente din lagar. Haftlinge-ii care lucrau acolo faceau contrabanda cu ele si le schimbau pe margarina, parizer sau haine furate la randul lor de altii din Bekleidingskammer. In farmacia enorma de acolo si in niste poduri mari ajungeau toate medicamentele confiscate miilor de oameni la sosirea cu trenul. Laolalta cu transporturile Sanitatslager der Waffen-SS din Berlin-Lichtenberg formau astfel niste rezerve uriase. Din acel punct central se distribuiau medicamentele in intregul SS din sectorul de front Sud-Ost. In acelasi mod functiona si Bauhof-ul din Auschwitz, ca o centrala pentru materialele de constructii necesare tuturor trupelor, iar intregul Waffen-SS Sud-Ost era aprovizionat cu materiale de razboi de la fabricile din Auschwitz. Deutsche Ausrustungswerkstatte, prescurtat DAW, se ocupa de tot ce era confectionat din lemn, mai ales de lazile cu munitie. Munitia in sine era fabricata la „Auto-Union” si in fabricile din Buna, unde se prelucra si cauciucul sintetic.”
Recenzii
Nu există recenzii până acum.