Omul în căutarea sensului vieții, scrisă de Viktor Frankl, este o lucrare profundă care explorează supraviețuirea spiritului uman în condiții de extremă adversitate. Autorul, care a supraviețuit teroarei lagărelor de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz și Dachau, descrie cum această experiență a fost catalizatorul pentru dezvoltarea teoriei sale psihoterapeutice, logoterapia.
Cartea începe cu o relatare detaliată și emoționantă a experiențelor lui Frankl în lagăre, oferind o mărturie zguduitoare despre ororile și suferințele îndurate. În ciuda circumstanțelor înfricoșătoare, Frankl a observat că prizonierii care puteau găsi un sens în suferința lor aveau mai multe șanse de supraviețuire. Această observație a fost esențială în formularea logoterapiei, care pune accent pe importanța găsirii unui scop în viață, chiar și în cele mai sumbre momente.
Convingerea centrală a logoterapiei este că principalul stimulent al omului nu este căutarea plăcerii, așa cum susținea Freud, nici căutarea puterii, cum afirma Adler, ci căutarea unui sens. Frankl argumentează că, chiar și în cele mai extreme condiții, o persoană poate găsi sens în viață, fie că este vorba despre dragostea pentru un alt om, un proiect neterminat sau chiar suferința îndurată cu demnitate.
Omul în căutarea sensului vieții este nu doar o relatare a supraviețuirii fizice, ci și o lucrare care încurajează fiecare cititor să reflecteze la propria viață și la valoarea inestimabilă a fiecărui moment. Cartea oferă nu numai perspective despre cum să înfruntăm suferința și pierderile, dar și despre cum să trăim o viață plină de sens și scop. Aceasta este o lectură esențială pentru oricine caută să înțeleagă mai profund natura umană și capacitatea extraordinară de reziliență în fața adversității.
