Un roman realist-magic, hrănit de mitologia românească și cea slavă, plasat geografic în inima Deltei Dunării. O poveste veche închisă ermetic într-una nouă în care Alexandru, un jurnalist-scriitor care își îneacă regretele în alcool, ajunge să fie atras inexplicabil de o creatură legendară care domină peste Deltă și peste superstițiile oamenilor. Aceasta este Rusalka, iar localnicii spun cu groază că atunci când apare, se lasă o ceață de nepătruns și încep să moară oameni.
Îl va opri primejdia pe Alexandru să-și destăinuie iubirea?
Recenzii de la cititori
Un poem arborescent dedicat iubirii
„Natașa Alina Culea reușește să creioneze cele mai individualizate personaje din literatura română contemporană; creația ei se desprinde din elegii și drame, devenind un poem arborescent dedicat iubirii.” – Book Nation
Autoarea își surprinde constant audiența
„Sunt continuu surprinsă de capacitatea autoarei de a se reinventa cu fiecare roman pe care-l scrie. Le-am citit pe toate pe care le-a publicat și toate diferă între ele. Cred că arta scrierii este fix asta, capacitatea unui autor de a părea mereu altfel, de a-și surprinde constant audiența. Chapeau!” – Ioana, Goodreads
Despre autoare
Natașa Alina Culea este o scriitoare româncă de origine ucraineană, născută la Tulcea. Aceasta este cunoscută pentru poveștile sale atemporale, pentru amintirile pe care le lasă în urmă orice carte a sa, fie ele dulci-amărui sau înduioșătoare. Natașa este responsabilă pentru lecturi ce fac cititorii să trăiască emoții puternice alături de personaje, pentru povești ce captivează prin inocență și senzualitate, pentru un stil ce frapează prin veridicitate și realism și nu se dezice niciodată de simplitate, frumusețe și eleganță. Din 2014, autoarea a publicat șase romane, vândute inițial în mii de exemplare în România și Moldova. În prezent, cărțile sale sunt traduse în mai multe limbi (engleză, franceză, spaniolă).
Fragment din carte
Nici om, nici pește, rusalka aparține totuși Dunării – leagănul și mama ei, cea care a născut-o a doua oară și pentru totdeauna. Cu limba tăiată, mută ca un pește, nu-și poate spune povestea.
Înoată iute și șerpuitoare ca un țipar, șuierând în apa tulburată de mișcările ei repezi, până ajunge în Zăvoiul Drăcoaicei, din Letea, denumire dată de vechii pescari lipoveni acelui loc ferit și umbros, în care copacii cresc precum piaza rea, unde nici picior de vânător nu se aventurează. Zăvoiul Drăcoaicei inspiră teamă printre oamenii apei.
Peștii îi aud inima bătând, strângându-se în jurul ei ca albinele în jurul reginei, atingând-o scurt, dar tandru, înotând după ea ca o mantie vie, care-și schimbă mereu conturul. Asemenea peștilor, pielea ei groasă este acoperită de mucus, simțind și vibrând neliniștită în apă.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.