„Dragă Libby,
Mi-am dat seama că tu și cei doi copii ai tăi locuiți cu mama ta de – Doamne ferește! – doi ani, iar eu îți scriu să aflu dacă n-ai vrea să fii salvată.”
Scrisoarea aceasta vine din senin, însă la momentul potrivit. Libby Moran încearcă să își refacă viața după moartea subită a soțului său, Danny, rămânând singură cu cei doi copii, cu datorii și fără casă. Se mută cu mama sa, însă viața este un calvar când cineva îți critică orice acțiune. Salvarea vine din partea mătușii lui Libby, care îi oferă posibilitatea de a evada: o invită împreună cu copiii la ferma de capre din centrul Texasului și îi oferă și un loc de muncă. Libby acceptă imediat, își ia copiii și pleacă la mătușa Jean.
Viața la fermă nu este deloc cum și-a imaginat Libby. Pe lângă munca istovitoare și animalele de care trebuie să aibă grijă, eroina descoperă aici o liniște profundă de care nici nu știa cât de multă nevoie are. În viața sa apar și James, fermierul sexy cu un trecut la fel de dezolant ca al lui Libby, și o femeie care susține că poate lua legătura cu soțul pierdut de pe lumea cealaltă.
În ciuda a tot ceea ce a pierdut, Libby își dă seama că a găsit multe alte lucruri importante. S-ar putea să fi găsit locul perfect pentru a readuce la viață micuța ei familie – și pe ea însăși.
„– Nimic nu este cu adevărat pierdut.”
Comandă acum cartea ecranizată, „Soțul pierdut”, și regăsește ceea ce este important pentru tine în viață!
Recenzii
„O poveste fermecătoare despre crearea familiei de care ai nevoie.” – People
„Un roman încântător care explorează durerea pierderii lucrurilor care contează cu adevărat în viață.” – USA Today
Lecții despre durere, suferință, perseverență și acceptare
„[Katherine] Center scrie cu drag despre dragoste și familie în cel de-al patrulea roman al său, incluzând lecții despre durere, suferință, perseverență și acceptare. Fanii ficțiunii romantice nu vor fi dezamăgiți.” – Booklist
Un roman despre familie, dragoste și iertare
„Un roman despre familie, dragoste și iertare… înduioșător și sfâșietor.” – Kirkus Reviews
Transmite o multitudine de emoții
„O poveste fabuloasă despre dragoste, suferință și noi începuturi. O carte care transmite o multitudine de emoții, pe care autoarea te face să le simți în timp ce citești fiecare pagină. O autoare cu adevărat talentată.” – Sue, Goodreads
Iubesc această carte cum iubesc ciocolata.
„Iubesc această carte cum iubesc ciocolata. Și am terminat-o la fel de repede. Katherine Center are un talent pentru a crea personaje extraordinare, dialoguri credibile și povești interesante. Am ajuns să cunosc personajele și să îmi pese de ele. Nu mulți autori au reușit să mă facă să simt asta până acum.” – Sharon, Amazon
Invocă toate emoțiile pozitive și reacțiile posibile ale cititorilor
„Katherine Center a scris o poveste care invocă toate emoțiile pozitive și reacțiile posibile ale cititorilor. Este imposibil să spui ceva negativ despre această carte, atât de bine este scrisă.” – Mary, Goodreads
Despre autoare
Katherine Center este una dintre cele mai bine vândute autoare New York Times, cu mai multe titluri care au câștigat chiar și inimile împietrite ce nu credeau în povești de dragoste. Este o scriitoare cu un talent aparte: reușește să construiască personaje cu care se poate identifica oricine și povești care oferă o satisfacție nemărginită atunci când vine vorba despre hrănirea sufletului. Cele mai importante cărți scrise de aceasta, „Cum să mergi mai departe” și „Flăcările care m-au învățat să iubesc”, au fost desemnate bestseller-uri de New York Times, USA Today, au ajuns în Amazon’s Top 100 Books 2018, au fost nominalizate la Best Fiction – Goodreads, respectiv Goodreads’ Best Books of the year 2019, fiind publicate în limba română și la editura Bookzone.
Fragment din carte
„Chiar atunci, șoferul camionetei din spatele nostru s-a plictisit să aștepte şi a claxonat. Zgomotul ne-a speriat pe toți, iar Sunshine a părut să se dezmeticească. S-a întors și a părut să mă vadă pentru prima dată – aproape recunoscându-mă, asta a fost impresia mea. A făcut un pas spre mine, mi-a luat mâna într-a ei pentru o clipă și m-a privit atentă.
– Soțul pe care l-ai pierdut, a zis ea, din senin. Pot să-l găsesc pentru tine.
Soțul pe care l-am pierdut.
În ziua în care l-am pierdut, ne certaserăm.
Visasem că mă înșela cu (nu glumesc!) o trapezistă de la circ. Se făcea că îi surprindeam când își beau cafeaua la Starbucks. El purta cămașa mea favorită, de un albastru ca gheaţa, iar ea, un costum mulat, cu paiete şi un decolteu amețitor. Inutil să spun că era mai frumoasă decât mine.
Mai agilă. Mult mai sclipitoare.
[…]
Problema, într-un anume fel – și discutaserăm și despre asta –, era tocmai că era de treabă. Era tipul la care visasem mereu. Amuzant, afectuos. Spăla vasele. Când primești însă exact ce-ți dorești, începi să te îngrijorezi că vei pierde acel lucru. Și, cu cât încerci să înăbuși teama, cu atât mai surprinzător se întoarce la tine. Teama de hoți, de exemplu. De catastrofe naturale. De trapeziste.
Viața mea înainte de Danny, sau poate doar mama, mă învățase să mă aștept la ce era mai rău. Şi totuşi, ce era mai rău nu părea să se întâmple. Așa că, de vreo patru ori pe an, mă supăram pe Danny din motive inventate.
În apărarea mea, visele pot părea extrem de reale.
– Dar, am început iar, ajungând astfel la miezul problemei, ești încă îndrăgostit. De mine. Nu?”
Recenzii
Nu există recenzii până acum.