Rebecca Yarros, autoare de bestsellere #1 New York Times și a fenomenului Fourth Wing, invită cititorii într-o croazieră tumultuoasă de nouă luni, pe parcursul căreia protagoniștii se luptă din răsputeri să nu-i ia valul.
După doi ani pierduți, am decis să-mi iau viața în propriile mâini și să mă înscriu într-un program de studiu pe mare, combinând munca și educația. Voiam să văd lumea, să trăiesc fiecare moment la intensitate maximă și, cu puțin noroc, să-mi regăsesc bucuria pierdută.
Însă n-am știut în ce mă băgam.
Acum, bursa mea depinde de meditațiile oferite unui student. Dar nu e vorba de un student obișnuit. Ar fi fost prea simplu. Trebuie să-l ajut pe Paxton Wilder, un aventurier neînfricat și medaliat la competiții de sporturi extreme. Oriunde merge el sunt camere de filmat, fani entuziasmați și cascadorii pline de adrenalină.
Îmi doresc să-l urăsc și să-i arunc peste bord egoul imens, dar de fiecare dată când ne atingem simt cum inima îmi bate nebunește și mă cuprinde o senzație electrizantă.
Îmi dau seama că Wilder este pe cât de irezistibil, pe atât de periculos, pentru că știu ce se întâmplă cu băieții care nu fac decât să caute mereu următoarea aventură extremă. Și mai știu ceva: ce se întâmplă cu fetele care se îndrăgostesc de ei.
Destinele noastre sunt strâns legate… și dacă el se prăbușește, eu n-am nicio șansă să mă salvez.
Fragment din carte
„Știam că era o stea căzătoare – prea fierbinte, prea intens, prea nechibzuit pentru mine. Avea să mă ardă de vie, apoi o să-mi consume cenușa – sărutul îmi demonstrase asta. Dar nimic nu m-a împiedicat să-l doresc cu toată ființa mea. Și era cea mai înfricoșătoare parte când mă aflam în preajma lui. Nu efectul pe care-l avea asupra mea sau felul în care mă făcea să mă simt, ci cum renunțam la orice urmă de precauție care mă ajutase să funcționez în ultimii doi ani. Mă făcea să cred că exista o posibilitate să trăiesc din nou în afara zidurilor pe care le construisem cu atâta atenție. Doar că nu eram sigură că puteam supraviețui când el avea să plece, ceea ce era inevitabil.”
