Viața lor a atârnat de un fir de ață…
Un tiv descusut, un material ars cu fierul de călcat, orice greșeală le putea aduce moartea celor 25 de croitorese din atelierul de modă înființat în interiorul lagărului Auschwitz-Birkenau. Însă fiecare rochie reușită însemna o nouă șansă la viață și o nouă șansă de a-și croi drumul spre libertate.
Cuvintele, cusăturile și poveștile lor nu trebuie uitate.
„Croitoria se metamorfozează din ceva de suprafață într-un mijloc de a supraviețui, într-o modalitate de a te face util și folositor și de a spune tare că „vreau să supraviețuiesc, contez ca OM!”… Scena în care, iarna, o țărancă lasă șosetele în mod intenționat să-i cadă, pentru ca o deținută desculță să le ia, să le încalțe, să le folosească, vorbește mai tare decât o mie de fapte rele!” – Maia Morgenstern, actriță
O cronică plină de emoție a destinelor femeilor care și-au croit drumul spre supraviețuire în timpul Holocaustului, creând ținute sclipitoare într-un atelier de modă inedit înființat chiar în inima întunecată a unuia dintre cele mai temute lagăre ale morții.
În timpul Holocaustului, 25 de tinere închise în temutul lagăr de concentrare Auschwitz-Birkenau – majoritatea femei și fete de origine evreiască – au fost selectate pentru a croi, într-un salon de modă special, haine extravagante pentru femeile din elita nazistă. Toate sperau că această muncă le va ține departe de camerele de gazare.
Atelierul de creație – care purta numele de Atelierul de croitorie de lux – a fost înființat de Hedwig Höss, soția comandantului lagărului, și patronat de soțiile ofițerilor și gardienilor SS. Aici, croitoresele au produs haine de calitate pentru toate evenimentele SS de la Auschwitz, dar și pentru doamnele din înalta societate a Berlinului nazist.
Inspirată din surse diverse – inclusiv din interviuri cu singura croitoreasă rămasă încă în viață –, cartea dedicată croitoreselor de la Auschwitz urmărește destinele acestor femei curajoase. Legăturile familiale și cele de prietenie care le-au unit le-au ajutat nu doar să facă față persecuțiilor zilnice, ci și să facă planuri de rezistență în interiorul lagărului.
Istoricul Lucy Adlington a întrețesut experiențele remarcabile ale croitoreselor și politicile naziste de jaf și exploatare, expunând astfel toată lăcomia, cruzimea și ipocrizia celui de-Al Treilea Reich și oferind cititorilor o perspectivă proaspătă asupra unui capitol mai puțin cunoscut al celui de-al Doilea Război Mondial și al Holocaustului.
Recenzii
„Lucy Adlington vorbește despre ororile ocupației naziste și ale lagărelor de concentrare dintr-o perspectivă fascinantă și originală. Ea ne prezintă un aspect mai puțin cunoscut al perioadei, subliniind rolul hainelor în cea mai sumbră societate pe care ne-o putem închipui și oferind detalii despre femeile care au reușit să supraviețuiască mulțumită croitoriei.” – Alexandra Shulman, Fost Redactor Șef al revistei Vogue din Marea Britanie
„Povestea unui grup de evreice curajoase și pline de compasiune care au cusut pentru a-și salva viețile; povestea hainelor în timpul Holocaustului; și istoria industriei modei în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial, Adlington a întrețesut cu măiestrie toate aceste fire fascinante într-o captivantă carte istorică, unică și importantă.” – Judy Batalion, autoarea bestsellerului New York Times: The Light of Days: The Untold Story of Women Resistance Fighters in Hitler’s Ghettos
„ Am învățat câteva lucruri noi despre lagăr, pe care nu le-am găsit în altă parte în literatura despre Holocaust, cum ar fi modul în care era folosit părul. Femeile prezentate reprezintă punctul central al poveștii, iar autoarea le relatează foarte bine poveștile. Folosirea fotografiilor personale oferă mai multă putere textului. Deși o lectură dificilă, este o lectură necesară.” – J.K., Amazon Reviews
„Tocmai atunci când credeai că nu mai există informații despre Holocaust care ar putea să te surprindă, afli, cu părere de rău, că te-ai înșelat. Această poveste pune în lumină viețile femeilor curajoase care au fost croitorese în timpul ocupației naziste, sub autoritatea brutalei doamne Hedwig Hoss. Detaliile sunt atât de îngrozitoare pe cât te-ai aștepta. Dar sunt și emoționante. ” – Tracy, Goodreads Review
„Cartea ne arată cum 25 de femei au reușit să înfrunte împreună cele mai teribile situații ale vieții în lagăr, iar poveștile lor personalizează ceva atât de important încât și acum, după atâți ani de la evenimente, îmi este greu să înțeleg. (…) Poveștile lor demonstrează cât de puternice sunt legăturile de familie sau cele de naționalitate și că prietenia și loialitatea nu pot fi ucise.” – CeeCee, Goodreads Reviews
Fragment din carte
„ În timp ce acele coseau și mașinile de cusut huruiau, ele făceau planuri de rezistență sau chiar de evadare. Această carte este povestea lor.” – Lucy Adlington (Autoare)
„Toate știau și recunoșteau sentimentul contradictoriu pe care îl ai atunci când umărul vecinei este singurul de pe pământ pe care te poți sprijini, dar, în același timp, vrei să rămâi în viață, chiar dacă prietena ta e aleasă să meargă la moarte.” – Hunya Volkman (Supraviețuitoare)
„Este greu de înțeles de ce soarta m-a ales pe mine să fiu ultima. Au fost multe femei mai tinere decât mine. Mă bucur astăzi că pot împărtăși altora tot ce știu despre acest timp și loc blestemat.” – Bracha Kohut, născută Berkovič (Supraviețuitoare)
Povestea Rezinei Apfelbaum – croitoreasa din Transilvania
Ești în viață. Nimic nu este imposibil. − Rezina Apfelbaum
Rezina a ajuns la Auschwitz venind din nordul Transilvaniei, la sfârșitul lunii mai 1944. A fost tatuată cu numărul A18151 și pusă la muncă forțată. Rezina a avut o legătură oarecum secretă cu Atelierul de croitorie de lux. De fapt, era introdusă pe furiș în Stabsgebäude, noaptea, de către un gardian neamț.
Acest ofițer – numele nu îi este cunoscut – își alesese ca amantă o frumoasă deținută unguroaică blondă, pe nume Lilly. Nu cunoaștem sentimentele lui Lilly față de ofițer; nu a avut de ales. A făcut ce trebuia să facă pentru a supraviețui. Acest ofițer SS își dorea ca „prietena” lui să fie bine îmbrăcată, așa că, după o zi lungă de muncă în aer liber, Rezina a trebuit să-și petreacă nopțile croind haine special pentru Lilly. A croit și a cusut o garderobă completă, de la bluze și rochii la paltoane lungi și grele, totul în secret, în atelier. Ca recompensă, ofițerul o ducea în bucătăria SS-ului și îi dădea mâncare.
Rezina împărțea apoi această recompensă cu cele douăsprezece rude care dormeau în același pat de lemn în baraca lor de la Birkenau, printre care două surori, mama și mătușile ei. Acțiunile Rezinei le-a ajutat pe toate să nu moară de foame. Încă o dată, croitoria salva vieți.
Recenzii
Nu există recenzii până acum.